Pesta porcină face regulile pe piaţa europeană a cărnii de porc

Vaccinarea antipestoasă - soluţie de moment

Pesta porcină este o boală virală extrem de contagioasă care, deşi nu este transmisibilă la om, poate genera pierderi deosebite fermierilor şi economiei naţionale, din cauza mortalităţii ridicate, a costurilor pe care le impune combaterea ei şi a restricţiilor pe care autoritatea veterinară le impune comerţului cu animale şi cu produse de origine animală.

Boala mai este numită şi pestă clasică sau europeană, pentru a fi deosebită de pesta porcină africană. Întrucât boala este pe cale de eradicare în majoritatea ţărilor europene, apariţia chiar şi a unui singur caz de îmbolnăvire obligă uciderea întregului efectiv din exploataţie, indiferent de mărimea acesteia.

Pesta porcină există de mai multe decenii în ţara noastră, iar populaţia rurală nu a fost stresată de eventualitatea producerii de pagube, deoarece profilaxia bolii era considerată a fi în responsabilitatea serviciului veterinar, care efectua vaccinarea preventivă obligatorie.

Câteva decenii, vaccinul a fost asigurat de către stat gratuit, fiind plătită doar manopera de inoculare. După aderarea la Uniunea Europeană, o parte importantă din dozele vaccinale necesare au fost asigurate de către Comisia Europeană (şapte milioane de doze de vaccin marker pentru exploataţiile profesionale şi un milion de doze de vaccin cu tulpina de virus viu atenuat convenţional pentru exploataţiile nonprofesionale).

Este însă ştiut faptul că vaccinarea preventivă nu reprezintă o soluţie pe termen lung. Utilizarea vaccinurilor previne apariţia formelor clinice de boală şi determină reducerea numărului de focare de pestă porcină şi implicit a pierderilor economice generate de mortalitatea ridicată. Altfel spus, vaccinarea reduce presiunea infecţioasă, dar nu conduce la dispariţia virusului, care va persista la mistreţi, la porcii crescuţi în semisălbăticie (Delta Dunării) şi chiar la porcii domestici vaccinaţi.

Riscurile renunţării la vaccin

Din cauza vaccinării preventive şi a persistenţei virusului pestos în ţara noastră, chiar şi în condiţiile absenţei focarelor active de pestă porcină, România nu poate exporta porci, carne şi produse derivate (cu excepţia unor categorii de conserve), ceea ce reprezintă un „handicap” deosebit pentru exploataţiile comerciale de tip intensiv şi pentru întreprinderile de prelucrare a cărnii de porc.

În cel mai bun caz, ar putea fi obţinută aprobarea UE pentru exporturile de preparate realizate în sistem lohn (cu materie prima din import), din a doua jumătate a anului 2010, în condiţii stricte impuse procesatorilor de către responsabilii europeni.

De mai mulţi ani, România se pregăteşte pentru liberalizarea comerţului cu animale şi cu produse, ceea ce presupune eradicarea bolilor transmisibile, inclusiv a pestei porcine. Dovada absolută a dispariţiei riscului apariţiei pestei porcine o reprezintă absenţa focarelor de boală, în condiţiile renunţării la vaccinarea preventivă cu orice tip de vaccin.

Se pune însă întrebarea dacă suntem pregătiţi în suficientă măsură pentru a renunţa la vaccinarea preventivă antipestoasă la porci? Pentru a da un răspuns la această întrebare, înainte de toate, este necesar să ne imaginăm ce ar putea să se întâmple în cazul renunţării la vaccinare.

Presiune infecţioasă crescută în gospodăriile tradiţionale

Majoritatea specialiştilor din domeniul igienei veterinare şi al epidemiologiei consideră că sistarea vaccinării la începutul acestui an ar duce la apariţia unui număr foarte mare de focare de pestă porcină, mai ales în gospodăriile populaţiei, după aproximativ şase luni, cu pierderi economice foarte mari, ceea ce va ţine ţara noastră, în continuare, izolată de piaţa europeană a cărnii.

Să ne reamintim că la ultima încercare de renunţare la vaccinare, în anul 2006, au fost afectate 358 de localităţi din 35 de judeţe, însumând un total de 716 focare. Este posibil, chiar probabil, ca presiunea infecţioasă mare în sectorul (necomercial) gospodăriilor populaţiei să ameninţe chiar şi fermele de creştere a porcilor în sistem intensiv, bine protejate prin măsurile de biosecuritate. Costul aproximativ al renunţării la vaccinare este estimat la aproximativ 200 de milioane de lei/an.

Personal, cred că bugetul actual al ţării nu va fi în măsură să despăgubească, operativ, gospodăriile ce vor fi afectate direct (prin morbiditate şi mortalitate) şi indirect, prin eutanasia porcilor din apropierea focarelor în procesul de combatere a bolii, conform regulilor europene.


TRADIŢIONAL VS. COMERCIAL

Se pare că nu există o soluţie care să împace interesele divergente ale ţăranilor, care practică creşterea porcilor în sistem gospodăresc pentru consum familial, şi interesele fermelor comerciale (profesionale), de tip intensiv, care doresc liberalizarea comerţului cu animale şi produse derivate, în condiţiile impuse de legislaţia UE.

Renunţarea la vaccinare va conduce, în scurt timp, la dispariţia creşterii porcilor în sistem gospodăresc, deoarece aplicarea regulilor de biosecuritate în ograda ţărănească este aproape imposibilă, ceea ce va favoriza apariţia bolii.

Pe de altă parte, este dificil de stabilit dacă în cazul fermelor de tip intensiv, reprezentate de cele aproximativ 160 de exploataţii (cu aproximativ 1,8 milioane de porci), renunţarea la vaccinare este dorită numai din considerente comerciale, respectiv accesul la export, sau şi pentru înlăturarea concurenţei sectorului gospodăresc de creştere a porcilor, care în România este reprezentat de aproximativ 1,9 milioane de gospodării, ce deţin aproximativ 4,4 milioane de porci crescuţi pentru consum familial.

Consider că economia rurală din ţara noastră nu este încă pregătită pentru asimilarea regulilor economiei de piaţă din UE. Şi cu toate acestea, integrarea economiei noastre în cea europeană este de neevitat şi nici nu poate fi amânată prea mult.

Acum, fiind depăşită perioada electorală, trebuie să se recunoască existenţa şi realitatea jocului de interese într-o chestiune atât de importantă cum este pesta porcină. Decizia ce se va adopta va fi una politică, fie în favoarea ţăranilor, care nu şi-au închipuit că sistemul tradiţional de agricultură este incompatibil cu economia europeană, fie în favoarea marilor companii de creştere a porcilor, care tind să se dezvolte şi să se integreze în reţele comerciale transnaţionale. Schimbarea se va produce şi nu va fi lipsită de riscuri.

Dacă se va renunţa la vaccinarea preventivă antipestoasă, ţăranii care nu vor reuşi să înfiinţeze ferme comerciale, de tip familial, vor înregistra pierderi sistematice şi în cele din urmă vor renunţa la creşterea porcului, aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări din vestul Europei.