MADR e doar spectator, primarii fac legea păşunii

În ceea ce priveşte zootehnia, dacă la porci şi la păsări ajutoarele de stat pierdute vor fi compensate prin fonduri naţionale pentru bunăstarea animalelor, în celelalte sectoare, respectiv ovine, bovine, caprine, banii vin cu nemiluita, dar nu de la bugetul de stat, ci din fonduri europene.

Asta reiese dacă punem pe hârtie toate schemele de sprijin pe care le-ar putea primi un crescător de animale care are în proprietate sau în concesiune teren agricol şi/sau suprafeţe de păşunat. Prin urmare, fermierii sunt nerecunoscători atunci când spun că nu mai primesc subvenţii şi uită că plata unică pe suprafaţă creşte anual cu zece la sută. Numai anul acesta se dau 81 euro/hectar, la care se adaugă de la bugetul naţional 82 euro.

“În domeniul creşterii animalelor avem alte scheme de sprijin, din fonduri europene, care nu sunt luate în calcul atunci când vorbim de subvenţii”, a precizat ministrul dând ca exemplu creşterea ovinelor, bovinelor şi caprinelor, care se face preponderent în zona de deal şi de munte.

Crescătorii de aici pot primi, pe lângă cei 163 de euro, şi prima pentru zone defavorizate, de 50 euro/ha. Apoi, cei care respectă condiţiile de agromediu primesc încă 124 euro/ha, la care se pot adăuga alţi 58 euro/ha, dacă suprafeţele sunt întreţinute prin metode tradiţionale. Şi uite aşa, ajungem la fabuloasa sumă de 395 euro/ha.

“Adunate, (toate aceste scheme, n.r.) pentru un crescător de animale din zona de munte şi de deal se ajunge la un ajutor financiar efectiv pe hectar foarte important, care, considerăm noi, compensează şi chiar depăşeşte ajutorul pe care îl acordam până acum”, a conchis Mihail Dumitru.

Banii’s mulţi, dar n-ajung toţi la fermieri

Suntem de acord, dar ministrul agriculturii pierde din vedere faptul că banii pentru suprafeţele de păşune - majoritatea administrate de Consiliile Locale - sunt solicitaţi de această autoritate locală şi mai puţin de către crescători. Iar acolo unde banii ajung la fermieri, şi unde CL acceptă să încheie contracte de arendare cu aceştia, aproape jumătate din subvenţie sau mai mult, ajunge în bugetul primăriei sub formă de taxă de păşunat, care numai în păşune nu intră, cum n-a intrat de zeci de ani încoace.

Oamenii îşi pasc animalele printre scaieţi, spini şi alte forme de vegetaţie lemnoasă, din ce în ce mai impunătoare în faţa animalului şi a crescătorului lăsat şi fără bani (pentru a curăţa şi întreţine aceste suprafeţe care asigură baza furajeră a unui sector zootehnic care realizează cel mai mare procent al exporturilor din agricultură) şi, mai grav, chiar fără păşune, acolo unde CL a trecut pajiştea în intravilan sau pur şi simplu a concesionat-o oamenilor cu afaceri în orice alte domenii, numai în agricultură nu.

MADR, ca şi legat la mâini

Am sperat că MADR, autoritatea care gestionează şi distribuie plata unică pe suprafaţă, şi care, prin reprezentanţii de la cel mai înalt nivel, respectiv miniştrii agriculturii, şi-a stabilit absorbţia fondurilor europene ca prioritate numărul UNU, va lua măsuri pertinente, pentru ca aceşti bani să fie întrebuinţaţi pentru întreţinerea suprafeţelor de păşune, adică în scopul pentru care Uniunea Europeană îi alocă.

Considerăm că MADR este responsabil pentru cheltuirea acestor fonduri, mergând pe principiul că cel care dă banul stabileşte şi regulile (vezi exemplul UE), iar regula prin care fondurile europene destinate agriculturii ajung în bugetele Consiliilor Locale, fiind deturnate spre alte proiecte personale sau comunale, dar nu agricole, fără ca cineva să verifice, le stabileşte tot MADR-ul (aviz Curţii de Conturi, care putea fi sesizată oficial chiar de Ministerul Agriculturii, ca să nu mai pomenim de cei direct afectaţi, crescătorii de animale).

De ce în acest caz nu se face apel la conformitatea cu normele UE, care precizează clar că SAPS-ul intră în buzunarul şi în responsabilitatea agricultorului? În traducerile Regulamentelor Europene (CE) nr. 1122/2009, 73/2009, termenul de „agricultor” este tradus din englezescul “farmer”, care în limba română nu poate denumi sub nici o formă “primarul” sau “Consiliul Local”. Deci direcţionarea fondurilor către primării a fost instituită, prin lege, chiar de MADR, în timp ce acordarea acestor bani către fermieri rămâne la stadiul de... preferinţă.

“Subvenţia pentru suprafeţele de păşune se acordă celui care depune cerere şi îndeplineşte condiţiile stabilite la plata unică pe suprafaţă. Preferinţa noastră în minister este ca banii să meargă către fermier, şi nu către Consiliile Locale”, spune Ministrul Agriculturii.

L-am întrebat pe Mihail Dumitru ce se întâmplă acolo unde CL a respins cererea crescătorilor de animale pentru închirierea păşunii, concesionarea fiind o condiţie pe care dacă fermierii n-o îndeplinesc, APIA nici nu le deschide uşa? “Asta nu vă pot spune, pentru că nu ştiu cazuri concrete (deşi fermierii care merg săptămânal la Bucureşti îi aduc la cunoştinţă personal astfel de situaţii, n.r.).

APIA verifică (are grijă, n.r.) ca cei care au depus cererea şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin regulamentul european să primească banii. Au obligaţia de a accepta cererea celor care îndeplinesc aceste condiţii şi nu pot primi două cereri pe aceeaşi suprafaţă. Dacă apar două solicitări, se organizează control şi unii sunt excluşi, eventual se poate ca întreaga suprafaţă să intre în blocaj să vadă cine are dreptul să primească”, a fost răspunsul ministrului.

Foarte corect, dar în blocaj intră şi fondurile europene, pentru că până ce instanţa, Prefectura sau Consiliul Judeţean rezolvă litigiul pe care îl declară APIA în astfel de cazuri, Ministrul Agriculturii se laudă cu ce poate primi agricultura, ipotetic, iar banii rămân blocaţi în lipsa beneficiarilor eligibili.

De ce? Pentru că, de anul acesta, acolo unde există crescători de animale şi CL refuză să concesioneze pajiştea comunală, banii nu ajung nici la primar, care riscă să ajungă după gratii dacă semnează declaraţia de eligibilitate, potrivit căreia păşunea nu i-a fost solicitată de fermieri, dar nici la crescător, după cum ne-a confirmat secretarul de stat în MADR, Adrian Rădulescu: “Eu, ca şi fermier, trebuie să demonstrez că am 0,3 UVM pe hectarul pe care-l solicit de la primărie. Fac cerere, dar el îmi spune că nu mi-o dă.

Eu, fermierul, cu acea cerere prin care fac dovada că am solicitat şi cu răspunsul CL mă duc la APIA, iar Primăria nu poate să depună cerere pentru că mi-a refuzat mie, cel care aveam acest drept, concesionarea păşunii. Dacă a avut solicitare şi n-a dat, iar primarul depune cererea şi semnează declaraţia de eligibilitate, care prevede că el n-a avut nici o solicitare de la crescătorii de animale, acesta răspunde penal pentru declaraţii false”, a spus Rădulescu.

Dacă răspunde sau nu, asta vom vedea, dar cert este că în acest an fiecare Consiliu Local este invitat la APIA să depună cererea pe suprafaţă şi, chiar dacă a refuzat concesionarea către crescătorii de animale, dosarul primăriei se preia fără probleme, urmând ca eligibilitatea la plată să se stabilească fie şi după un an de la startul campaniei, timp în care noi ordine de reglementare a situaţiei păşunilor îi vor pune subvenţia pe tavă semnatarului declaraţiei de eligibilitate, în loc de dosar penal...

Când vine vorba de răspundere...

Referitor la tergiversarea de către Primării a demersului de acordare a SAPS-ului crescătorilor de animale, Rădulescu a precizat că această problemă nu e în sfera de competenţă a MADR. “Consiliul Judeţean şi Prefectura trebuie să se ocupe de treaba asta, astea sunt cele două organisme locale care trebuie să rezolve acest subiect.

Noi, ca minister, nu putem, pentru că n-avem nici un fel de competenţă dincolo de...” şi aici continuăm noi: ... dincolo de atribuţiile Ministerului Agriculturii, cel care gestionează şi distribuie aceste fonduri europene ce sunt destinate agricultorilor, şi nu autorităţilor locale, care au făcut dovada clară că în toţi anii în care au primit cu vârf şi îndesat taxe de păşunat, au lăsat izlazurile comunale în plata Domnului.