Fermierii mai stau o tură...

Când au început fermierii cât de cât să se mobilizeze şi s-au asociat ca să poată să-şi dobândească la unison recunoaşterea oficială şi să-şi apere drepturile, au şi apărut structurile şi grupurile de interese care se folosesc de mijloace subversive şi falsuri pentru a contracara orice acţiune sau luare de poziţie a asociaţiilor, constituite legal şi funcţionale.

Am susţinut răspicat, prin intermediul punctelor de vedere din ziarul Anunţuri Agricole, că fermierii vin la putere, că odată intraţi în Uniunea Europeană vor avea o forţă decizională importantă în implementarea politicilor agricole şi nu numai.

Deocamdată însă, fermierul este atacat din toate părţile, de către aceste grupuri, care încearcă, fără scrupule, să pună mâna pe o felie din tortul numit “zootehnie”.

Spre exemplificare, vă prezentăm un episod consumat recent în judeţul Timiş.

Am intrat luna trecută în posesia unei adrese oficiale, semnată de directorul Unităţii pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie Timiş, doamna Sabina Mihuţ împreună cu domnul Gheorghe Vaida, director al Staţiunii de Însămânţări Artificiale Semtest SA Timişoara, care a fost expediată primăriilor din judeţul Timiş şi prin care li se solicita primarilor sprijin în constituirea Asociaţiei crescătorilor de taurine din comune, în perioada 15-31 martie a.c.

Iniţiativa vine în contextul în care concesionarea unor servicii din zootehnie implică direct asociaţiile de crescători. Am spune că este un lucru lăudabil acest demers. Doar că domnul Gheorghe Vaida semnează această adresă şi în calitate de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Taurine din România Filiala Timiş (Banat - Bavaria) iar în acest context implicarea unei instituţii publice cum este UARZ nu mai ţine de neutralitate sau de respectarea vreunui act normativ în vigoare. Mai ales că în adresă este precizată şi stabilirea unei date ulterioare pentru alegerea Consiliului de conducere a Filialei Judeţene a Asociaţiei Crescătorilor de Taurine. Ori, apartenenţa crescătorilor la o asociaţie este un demers individual şi voluntar. În acest caz însă, când solicitarea vine din partea unei instituţii publice, respectiv UARZ şi se adresează unei alte instituţii publice, aceea a Primăriei, lucrurile se discută la un alt nivel.

Pentru a desluşi problema, am contactat persoanele implicate în acest demers, direct sau indirect, pentru a afla un punct de vedere oficial. Din păcate însă, şi spun asta pentru a înţelege mai bine cele ce urmează, am aflat opinii care se bat cap în cap şi nu reflectă trimiterile legislative făcute în adresa respectivă.

Gheorghe Neaţă, Director general Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie

Referitor la această situaţie, directorul ANARZ spune: “Acolo (n.r. în Timiş) sunt mai multe chestii, care mocnesc de mult şi mi-e tare teamă să nu explodeze rău pentru unii. E păcat că se amestecă în aşa ceva. ... Este drept că am purtat discuţii cu specialiştii de la unităţile de ameliorare şi i-am rugat insistent să participe la informarea crescătorilor. Dar de aici şi până la asta... nu le-a spus nimeni să se implice. Am transmis către toţi funcţionarii din subordinea noastră să nu se amestece în astfel de treburi. Să susţină formarea de asociaţii, dar oamenii să fie liberi să aleagă asociaţia unde vor să se ducă, nu să îi dirijăm noi”.
Gheorghe Neaţă a mai spus că Sabina Mihuţ putea să trimită această adresă în nume propriu, fără să se folosească de antetul UARZ-ului.

Sabina Mihuţ, Director UARZ Timiş

“Eu am conceput această scrisoare ca să fie mai operativă, ca primarii să se mobilizeze şi să organizeze aceste asociaţii. (...) Ştiţi cum este românul nostru, trebuie să fie o instituţie publică să îi spună ce şi cum. (...) Nu am făcut această scrisoare pentru asociaţia lui Vaida. Ca unitate de ameliorare eu trebuie să colaborez cu Semtest-ul. (...) Am fost deschisă cu Vaida, că pe Vaida l-am cunoscut. (...) Am fost colegi de facultate, el tratează foarte dur problemele”.

La sfârşitul discuţiei pe care am avut-o, Sabina Mihuţ a ajuns la o concluzie: “Eu trebuia să trimit separat adresa. (...) Ştiţi cât regret că am făcut-o!”

Ţin neapărat să fac o precizare, pentru buna informare a doamnei director, care a afirmat că “nu există asociaţii în Timiş” sau că “sunt pe hârtie dar, de fapt, ele nu funcţionează”. În judeţ funcţionează statutar şi juridic cel puţin două asociaţii ale crescătorilor de taurine. Este vorba de Asociaţia crescătorilor de vaci cu lapte din judeţul Timiş şi Asociaţia Balint Gazda Egyesulet Lugoj, care coordonează 11 asociaţii locale din Timiş, toate având statut juridic.

Toate acestea, stimată doamnă, ne-au fost confirmate şi de către directorul Direcţiei Agricole Timiş.

Paul Pârşan, Director Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş

“La această dată există o asociaţie a crescătorilor de vaci cu lapte reprezentativă la nivel de judeţ care este într-adevăr alcătuită din crescători şi care trebuie sprijinită să se consolideze. Legat de această adresă, opinia mea este că a fost o eroare din partea UARZ-ului că s-a implicat şi reparatoriu, mai ales că această instituţie face parte din Direcţia agricolă, vom trimite o scrisoare primăriilor, pentru ca oamenii să ştie şi de această asociaţie şi să se poate înscrie ca membri. Nu trebuie să-i favorizăm nici pe unii, nici pe alţii”.

Gheorghe Liciu, preşedinte Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România

“Nu există nicăieri în Europa asociaţie în fiecare comună, eventual cercuri locale ale crescătorilor, cu drept de vot”. Dimpotrivă, directorul Semtest susţine că în Comunitatea europeană asociaţiile sunt constituite pe principiu piramidal iar ca să poate accesa fonduri europene asociaţiile din România trebuie să urmeze aceeaşi structură. Nu este adevărat! Nici-o lege, naţională sau europeană, nu îngrădeşte drepturile unei asociaţii, indiferent de forma de organizare!

Pe de altă parte, Gheorghe Vaida spune că asociaţia pe care o conduce este filiala Timiş a AGCTR. Denumirea de Banat-Bavaria nu este înregistrată, fiind doar apanajul colaborării dintre Semtest şi specialiştii germani.

Gheorghe Liciu: “Nu ştiu să existe sau să funcţioneze legal filiala Timiş a AGCTR. Este drept că am avut filială în acest judeţ, dar după un timp ea n-a mai avut activitate. Domnul Vaida a sechestrat toate documentele de la fostul preşedinte iar actele n-au mai fost predate niciodată. De când este domnul Vaida preşedinte? Şi n-are nici în clin nici în mânecă cu crearea unor asociaţii locale la comune”.

Gheorge Vaida, director Semtest SA Timişoara

După o oră de discuţii cu dnul Vaida, nu am reuşit să aflu răspunsurile la întrebările adresate, dar m-am ales cu o serie de apelative, gen “nu aveţi cum să înţelegeţi, nu sunteţi de specialitate, sunteţi de rea credinţă”. Cert este că nici nu am realizat interviul cu dnul Vaida în calitate de specialist în zootehnie, ci în calitate de reporter. Nu pot să vă ofer pe post de răspuns decât câteva spicuri din discursul directorului Semtest: “Eu sunt de specialitate, inginer zootehnist, doctor de ştiinţă, vin de la catedră, sunt reprezentantul Bavariei. (...) Am fost şi sunt dezinteresat de a prelua controlul oficial al producţiei la nivelul judeţului sau în ţară, ca director de Semtest. Dar dacă vrem să concesionăm, cine ne poate opri? (...) Eu simt că unitatea aceasta este tratată cu ostilitate. Dacă am deranjat, mă bucur şi voi candida ca preşedinte al Asociaţiei. (...) Legea este în mâna mea şi mie nimeni nu poate să-mi dea lecţii.”
L-am întrebat pe domnul Vaida cine a elaborat adresa şi a răspuns: “Adresa eu am făcut-o, pe ea (n.r. Sabina Mihuţ) întrebaţi-o de ce a semnat”. Am întrebat-o şi pe doamna director, care a afirmat contrariul. Ba mai mult, spune că a conceput şi statutul asociaţiilor comunale: “Le-am dat mură-n gură, numai să fie bine”. Vaida o contrazice, spunând că statutul este al AGCTR-ului.

Poate trebuia să vă puneţi totuşi de acord asupra unor lucruri! Am fost foarte surprinsă când Gheorghe Vaida m-a “certat”, spunându-mi că nu trebuia să o întreb nimic pe doamna Mihuţ. Mi-am păstrat, stimate domn, libertatea conferită prin statutul profesiei, de a-i intervieva pe toţi cei care aveau de spus ceva pentru a putea contura un răspuns.

Întrebarea a fost “În baza cărei legi o firmă privată poate implica o instituţie publică pentru efectuarea unui demers oficial, dar care urmăreşte propriile interese?” O lege nu există, fiţi siguri de asta, stimaţi cititori, dar posibilităţile sunt nenumărate...

A consemnat Nicoleta Dragomir