Amenda sau arenda - cel mai puternic… erbicid!

În expunerea de motive, proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind igienizarea terenurilor nelucrate constată că, în ultimii ani, s-au înregistrat creşteri constante ale suprafeţelor de teren agricol neutilizate, ajungând în prezent la 10-15 la sută din suprafaţa arabilă a ţării.

Acest fenomen conduce pe termen lung la creşterea vulnerabilităţii solului, la degradarea acestuia, reprezentând o sursă de îmburuienare care reduce spaţiul care revine plantelor cultivate, îngreunează efectuarea lucrărilor agricole şi creşte costurile de producţie. Mai mult, nelucrarea suprafeţelor agricole reduce esenţial productivitatea acestora.

Prin această lege, toţi proprietarii vor fi obligaţi să-şi igienizeze terenurile.

Un alt obiectiv urmărit de proiectul guvermanental este creşterea capacităţii de arendare. Ministrul intră, astfel, “în treburile interne” ale celor care nu sunt în stare să-şi cureţe terenurile, din diferite motive - fiind bătrâni şi bolnavi - şi le oferă soluţia: să le dea urmaşilor sau să le arendeze! Potrivit acestuia, există cerere mare pentru arendare şi un cadru legal foarte bine pus la punct pentru a obţine venituri fără a lucra efectiv pământul. Adică arendarea…

Am consultat părerile câtorva oameni avizaţi, cu expertiză în domeniu, despre această iniţiativă legislativă.

”Pentru aplicarea unei legi nu este nevoie de OUG!”

Viorel Matei, preşedintele FNPAR, spune că nu era nevoie de elaborarea unei Ordonanţe de Urgenţă privind igienizarea terenurilor nelucrate, deoarece „există un act normativ în vigoare, Legea 18/1991, republicată în anul 1998, care reglementează acest lucru”. Apoi, prin noua lege „se caută a se obliga proprietarul să ia măsuri de bună întreţinere a terenului, ceea ce prevede şi legislaţia comunitară. Această problemă intră în atribuţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor, deoarece primăriile, consiliile locale, ştiu exact care sunt problemele reale şi cine poate fi sancţionat”.

Potrivit lui Matei, proiectul de lege „nu specifică clar ordinea succesiunilor la proprietate, ci se referă numai la proprietarul actual”. Aşadar, Ordonanţa de Urgenţă nu spune limpede despre... cine este vorba în propoziţie; cine sunt acei „deţinători de terenuri” - fie că au calitatea de agricultor sau nu: „titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari?!”, aşa cum limpede defineşte Legea Fondului Funciar!

„Vrem să acoperim neputinţa sau nedorinţa de aplicare a legilor”

În continuare, liderul FNPAR este de părere că această ordonanţă are şi o încărcătură politică, doar se apropie alegerile! „Din 1991 şi până acum, de ce nu s-a aplicat Legea 18? Pentru că fiecare primar, fiecare partid a vrut să ia voturi de la ţăran... Am transmis şi domnului preşedinte Traian Băsescu, şi domnului Dacian Cioloş, şi primului-ministru, şi ministrului Tabără, necesitatea aplicării şi respectării actelor normative în vigoare. Cu această ordonanţă vrem să acoperim neputinţa sau nedorinţa de aplicare a legilor”, a conchis Viorel Matei.

În ceea ce priveşte sancţiunile, liderul FNPAR este de părere că „trebuie să acţionăm la plăţile complementare, dar nu putem umbla la banii asiguraţi de Uniunea Europeană”.

Proiectul trebuia să vină mai demult

Nicolae Mănăilă, fermier din localitatea gălăţeană Priponeşti: „Consider că acest proiect de ordonanţă vine foarte târziu, trebuia luat mult mai demult, deoarece s-a încurajat nelucrarea terenurilor. Apoi, măsura sancţiunii cu două milioane de lei vechi este mică. Cred că amenda trebuia să fie de la început de patru milioane”.

Despre aplicarea legii, Mănăilă spune că „cei de la APIA care vor veni să controleze trebuie să fie foarte atenţi la titluri de proprietate, la contracte... Sunt semnale clare din teren că unele lucruri nu prea sunt în regulă. Orice hotărâre are şi un efect pozitiv, dar efectele negative sunt poate mult mai multe. Proiectul de act normativ e bun, dar trebuie mare atenţie la cum se va aplica!”

Imaşul cu vedere la şosea

Fermierul insistă ca, în cazul în care se va aproba această ordonanţă, verificările şi măsurătorile care se fac pe teren să fie foarte exacte, ca la nemţi. Apoi, nemulţumirea lui Nicolae Mănăilă se îndreaptă asupra constructorilor de drumuri. „Noi avem terenuri exact pe lângă şoseaua naţională. Şi nu ştie nimeni unde este delimitat, până unde vine exact hotarul. Este o bătaie de joc, ăştia cu asfaltul aruncă pietroaiele încolo şi-ncoace, noi nu putem să arăm pentru că rupem plugurile şi tot aşa mai departe.

Practic, pe lângă şoselele naţionale asfaltate nu este o delimitare clară, cei de la drumuri ar trebui să cosească iarba să arate frumos, îngrijit, nu se întâmplă aşa. Ar trebui exact ca în Germania. La noi este o brambureală, practic, la ora asta. Delimitarea asta dintre şosele şi lanurile cu porumb a ajuns imaş pentru păscut, vedeţi pe lângă toate şoselele noastre cum pasc turmele de oi. Este un teren care trebuie introdus în circuitul agricol productiv”, s-a plâns Mănăilă.

Vulnerabilitatea solului

Traian Cismaş, director coordonator al DADR Brăila: ”Actul normativ este binevenit. Ca agronom, ştiu foarte bine ce înseamnă valoarea terenurilor, afectarea bunelor practici agricole şi de mediu pot să ducă, pe termen lung, la creşterea vulnerabilităţii solului. De asemenea, ştiu că prin îngreunarea efectuării lucrărilor agricole cresc şi costurile de producţie. La nivelul judeţului Brăila nu avem probleme ca şi suprafeţe, în sensul că din 350 mii ha, anul acesta nu s-au lucrat decât foarte puţine, adică 244 ha”.

În judeţul dunărean, dinamica acestui proces este în scădere de la an la an. În anul 2008 se înregistra, ca fiind lăsată în paragină, o suprafaţă de 30.342 ha, un an mai târziu s-a ajuns la 9.640 ha, iar în anul 2010, la numai 710 ha. Explicaţia oferită de Traian Cismaş este că teledetecţia a fost realizată cu acurateţea necesară, iar oamenii au conştientizat că pământul trebuie muncit.

Avem nevoie de pământ!

Ionel Panaite, fermier din comuna Piscu, jud. Galaţi, secretarul Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Galaţi: „Cei care au şi nu pot lucra pământul ar fi bine să-l dea crescătorilor de animale sau asociaţiilor de crescători şi să rezolve problema. În zona noastră, nu există teren neigienizat. Eu am o suprafaţă de 25 ha de imaş pentru ferma mea şi deţin 114 vaci cu lapte şi aş fi dispus să iau în arendă alte câteva hectare”.

Teren nelucrat - rezervă şi focar de infecţie

Jan Florescu, fermier din jud. Galaţi: “Prevederile acestui proiect mi se par corecte. Sunt destui proprietari de terenuri care au luat nişte bani de la UE şi n-au lucrat terenul, din anumite cauze. Şi totuşi au luat banii! Proprietarii de terenuri trebuie să găsească nişte soluţii să le dea, ori în arendă, ori să se asocieze între ei, să facă ceva, să nu lase pământul nelucrat.

Teren nelucrat înseamnă rezervă, dar şi focar de infecţie. Pentru un cultivator a cărui fermă se învecinează cu terenuri neigienizate de ani de zile, cheltuielile de producţie pot creşte şi cu 20 la sută, deoarece există pericolul infestării suprafeţelor cultivate”.

„E un act normativ bun” ...

... afirmă Gheorghe Saghian, senator şi membru al Comisiei de Agricultură, explicând că sunt mulţi cei care au cumpărat terenuri, mai ales din afara ţării, şi nu le lucrează. „Eu sunt inginer agronom şi ştiu că pământul trebuie lucrat, şi nu oricum, ci bine, altfel te face de ruşine!”
Dar, lăsând ruşinea la o parte, unii beneficiază fără pic de ruşine de bani nemunciţi!

Din statisticile oficiale rezultă că sunt cam un milion de hectare pentru care se primesc subvenţiile pe suprafaţă. „Poate că ar trebui stimulată comasarea terenurilor prin redefinirea sprijinului pe suprafaţă. Eventual, s-ar putea lua în discuţie şi o schemă de ajutor pentru realizarea producţiei, a produsului finit, în aceste condiţii fermierul ar fi stimulat să cultive mai mult şi mai bine”, a continuat Saghian.

Referitor la afirmaţiile ministrului Agriculturii potrivit cărora acest proiect de lege ar stimula creşterea capacităţii de arendare, Gheorghe Saghian are o altă opinie: ”Nu cred că sancţiunea poate duce la creşterea arendării. Sunt şi alte pachete de măsuri care ar stimula preluarea terenurilor în arendă”.

Motto: “Ce va folosi plugarului pământul, dacă nu ştie să-l cultive”
Iohan Heinrich Pestalozzi

O LEGE VIE CU PĂRŢI NĂSCUTE MOARTE!

O întrebare legitimă se impune: oare era necesar acest proiect de Ordonanţă de Urgenţă? Probabil că nu, din moment ce mai există o lege ale cărei prevederi reglementează chiar problematica lucrării pământului, stabilind şi sancţiuni!! Probabil că ministrul Tabără nu prea a avut timp să lectureze textul Legii 18/1991, republicată în anul 1998, - cea cu “fonciirea”, care “desenează” taman aceeaşi filozofie… telurică!

Aşadar, avem o lege în vigoare, şi din cauză că nu este aplicată, MADR confecţionează “pe brânci” o Ordonanţă de Urgenţă.

Care lege, de bine ce e făcută, este vie, dar cu părţi moarte!  
Aşadar, chiar aveam nevoie de o Ordonanţă de Urgenţă care să pună în mişcare o lege organică deja în vigoare! Cui foloseşte această inflaţie de legi? De unde până unde o Ordonanţă este „mai mare-n rang” decât o lege organică, cum este cea a Fondului Funciar?!!

OBLIGATIVITATEA CULTIVĂRII TERENURILOR ŞI PROTECŢIEI SOLULUI

Să dăm citire textului din Legea 18. La Capitolul VI se precizează în mod expres obligativitatea lucrării terenurilor, precum şi măsurile coercitive stabilite.
Art. 74 – “Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului”. Iar un articol următor, Art. 75 prevede:

“(1) Proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 74 vor fi somaţi în scris de către primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii.

(2) Persoanele care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primar, din motive imputabile lor, vor fi sancţionate, anual, cu plata unei sume de la 50.000 lei la 100.000 lei/ha, în raport cu categoria de folosinţă a terenului.

(3) Obligarea la plata sumei se face prin dispoziţia motivată a primarului şi sumele se fac venit la bugetul local”.