Agricultorii nu sunt milogii nimănui!

Este deja evidentă practica actualilor şi foştilor guvernanţi şi politicieni, precum şi a aspiranţilor la un post călduţ de euro sau ro-parlamentar, de a face din banii destinaţi agricultorilor o sursă inepuizabilă de promisiuni electorale.

Ba că le dăm, ba că le facem, ba că le asigurăm condiţii, ba că-i mai strângem de gât pe unii şi pe alţii, măcar aşa, de ochii lumii, ca să-i scuturăm de nişte termene limită, de parcă toţi aceşti înscăunaţi ai României ar scoate bani doldora pentru fermieri din propriul buzunar!

Sub aceste lozinci electorale populiste, nici nu e de mirare că se supără românii care nu fac agricultură şi muncesc cinstit în alte domenii, că lor nu le dă nimeni nimic şi că dacă n-ar fi ei să cumpere, nici nu şi-ar vinde ţăranii produsele! Sigur că, pe undeva, le şi dai dreptate.

Nu de alta, dar auzim peste tot că afaceristul cutare, care n-a văzut măcar coada de la vacă în viaţa lui, a luat un sac de bani europeni ca să-şi modernizeze exploataţia (fireşte, exploataţia figurează cu acte-n regulă, numai că lipseşte cu desăvârşire) sau unul care are zece vile şi nici un petec de pământ agricol a luat subvenţie pentru vreo mie de hectare.

Sau ştim cazuri concrete de primării care subînchiriază păşunile comunale unor societăţi private sau fundaţii „sub acoperire”, în timp ce crescătorilor de animale nu vor să le încheie contracte de concesionare nici măcar pe un amărât de an! La limita legii? Nuuu, cu foarte mult în afara ei...

Dar dincolo de afacerile astea murdare, care mustesc de câte ori au fost spălate în zeci de tranşe de bani europeni, stă el, ŢĂRANUL...

Ei chiar muncesc pentru banii ăştia!

Muritor de rând şi de multe ori de foame, ca să-şi întreţină două-trei vaci în bătătură, ţăranul român ştie care-i sunt limitele şi posibilităţile pentru a-şi duce existenţa. Nu putem să ignorăm faptul că peste 80 la sută dintre crescătorii de vaci ai României se încadrează la această categorie. Şi atunci, să afirmi că omul stă cu mâna întinsă după banii care i se cuvin pe drept, mi se pare o mare nedreptate!

Sau să te baţi cu pumnul în piept, tu, mare guvernant, că dai, şi faci, şi dregi, în condiţiile în care Uniunea Europeană spune că banii pentru agricultură sunt meniţi să-l ajute pe fermierul român să ajungă, până în 2013, la nivelul celui european! 

Nu-i înţeleg nici pe cei care declară că agricultura românească se face la birtul satului, mulţi dintre aceşti „vorbesc ca să nu tac” fiind chiar oameni de presă... Agricultură în România face şi cel cu o vacă, şi cel cu 3 hectare şi o livadă, şi fermierul cu 50 de vaci, şi cei care lucrează sute şi mii de hectare.

În fiecare dintre aceste situaţii, problemele, investiţiile, câştigurile, subvenţiile, creditele sau accesările de proiecte se calculează în mod diferit, în funcţie de posibilităţi şi de intenţiile fiecăruia.
Iar oamenii chiar îşi merită subvenţiile.

Fără să dăm nume sau locuri, mulţi dintre angajaţii APIA de exemplu, cu care am mai vorbit (dintre cei care merg în controale, pe teren, că din birouri viziunea asupra realităţii este mult distorsionată) spun cu mâna pe inimă: „... unii sunt vai de capul lor, muncesc pe nişte coclauri... îţi vine să plângi când vezi în ce condiţii muncesc, iar locurile, pământurile sunt chiar curate şi frumos întreţinute (....) Mulţi dintre cei care muncesc pământul şi depun cereri pentru subvenţii nici măcar nu au titluri de proprietate sau vin şi ne spun că suprafaţa este de două care de fân sau de 4 zile de coasă (nr. - cum să găseşti unitate de măsură pentru aşa ceva?!) (...) Oamenii sunt nevoiaşi şi chiar merită puţinul ăsta pe care îl primesc. Te şi sperii când vezi cum pe Valea Jiului sau în zona Haţegului, adică la munte, unde oamenii trăiesc doar din munca pământului, cosesc legaţi în frânghie, în locuri unde nici măcar calul nu stă pe picioare!”

Nepotismul, dezinteresul, neprofesionalismul: principalii dăunători cu care se confruntă agricultura în 2009

... Aşa începe mesajul primit la redacţie de la reprezentanţii ligii producătorilor agricoli din Covasna, care demască interesele instituţiilor statului responsabile cu agricultura judeţului, în detrimentul fermierilor. Mesajul conţine numeroase exemple concrete de afaceri necurate ascunse după paravanul măsurilor şi proiectelor pentru agricultură, demascând dezinteresul unor funcţionari publici, angajaţi ai OJCA, OJPDRP, DADR sau APIA, când vine vorba de promovarea sau de implementarea programelor naţionale adresate celor care derulează activităţi agricole.

Spaţiul editorial nu ne permite redarea integrală a mesajului agricultorilor din Covasna, dar mă opresc asupra câtorva fragmente care conţin, în esenţă, sursa problemelor de care se lovesc aceşti oameni şi care, din nefericire, e deja epidemică la nivel naţional:  
„Începând cu 3 decembrie 2008, agricultorii din judeţul Covasna, ca toţi ceilalţi fermieri din ţară, au avut posibilitatea să depună proiecte de finanţare în cadrul Măsurii 141 - Sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă, dar cum factorii responsabili au dat dovada totalului dezinteres faţă de subiect (probabil din cauză că îşi iau banii de la stat, nefiind nevoiţi să-i câştige stând pe câmp, aşa cum o fac beneficiarii programului), promovarea lui a început abia în luna februarie a.c., în condiţiile în care termenul final de depunere a dosarelor a fost 27 februarie a.c.

De ce ne-ar mira în aceste circumstanţe, faptul că funcţionarii Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă au întocmit, iar cei ai Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Covasna au avizat mai puţin de 70 dosare? (...) Dacă lucrurile s-ar opri aici, am putea spune că a fost o greşeală, dar funcţionarii din instituţiile judeţului, abilitaţi să facă mai uşoară viaţa fermierilor covăsneni, continuă să manifeste un dezinteres total faţă de tot ceea ce înseamnă finanţarea agricultorilor din zonă, dovedind astfel amploarea fenomenului şi existenţa unor probleme mult mai profunde. (...) Factori din cadrul DADR Covasna - responsabili cu aplicarea strategiilor de dezvoltare a agriculturii - nu se implică în promovarea proiectelor PNDR, motivându-se lipsa specialiştilor care să deruleze asemenea activităţi, deşi la nivelul direcţiei există un compartiment de dezvoltare rurală format din 4 persoane.

Cu toate că, atunci când e vorba despre finanţarea micilor ferme, autorităţile locale fac mofturi, descoperind că nu sunt suficient de bine plătite faţă de volumul de muncă pe care-l presupune promovarea unor dosare, descoperim o revitalizare a acestora în momentul în care vine vorba de iniţierea unor afaceri cu firme private pe banii Sapard.

Relevant este faptul că unele firme şi-au făcut un obicei din a participa la licitaţii în vederea câştigării unor proiecte finanţate din programele europene de mare amploare şi ai căror beneficiari sunt autorităţile locale, fapt explicabil dacă ne gândim că primarii pot fi „convinşi” mai uşor să nu se uite prea critic la calitatea lucrării.

De asemenea, o practică identificată în derularea proiectelor SAPARD este desemnarea executanţilor din rândul firmelor apropiate beneficiarilor sau chiar controlate de aceştia, societăţi nou-înfiinţate, fără bonitare, specialişti şi experienţă în domeniul implementării proiectelor, cu influenţe negative în respectarea normelor comunitare în domeniu.

Lucrurile nu stau prea bine nici la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Activitatea acestei instituţii se blochează în sistemul informatic, dând rateuri când trebuie să acorde subvenţiile (20 de producători agricoli din judeţul Covasna nu au primit subvenţiile pe unitatea de suprafaţă pe anul 2007 deoarece, pe fondul erorilor din program, decizia de plată nu poate fi emisă), în timp ce alţi fermieri primesc mai mult decît au fost înştiinţaţi (totalul sumelor care trebuie recuperate de APIA Covasna situându-se la cca. 20.000 lei).

Totodată, din comoditate (deşi funcţionarii instituţiei ar putea invoca alte motive) sunt tergiversate controalele pe teren a suprafeţelor pentru care se acordă subvenţii de la U.E., înregistrându-se un imobilism în privinţa rezolvării blocurilor fizice supradeclarate.

Oricum, nimic din toate acestea nu ar trebui să ne mire, dat fiind că personalul APIA Covasna a fost angajat pe criterii independente de profesionalismul lor (mai mult absent), stare de fapt ce a fost promovată ulterior prin neimplicarea managerilor instituţiei în pregătirea acestor funcţionari.

Mai are rost să ne întrebăm de ce merge agricultura prost sau de ce nu au fermierii bani ? Bani sunt şi vor fi tot mai mulţi, dar pentru a-i accesa este nevoie de oameni competenţi în acele instituţii create cu scopul uşurării accesului la aceşti bani, scop deturnat de politicieni locali care doresc să profite de orice sumă le trece pe sub mână, insensibili la nevoile celor ce i-au ales şi mult mai receptivi la interesele celor apropiaţi (rude, prieteni, membri de partid).

Din nefericire, astfel de lucruri duc la faliment agricultura covăsneană şi, pe de altă parte, se pierd fondurile comunitare şi suntem pasibili de sancţiuni din partea UE. Dar credeţi că-i mai interesează pe primari, consilieri judeţeni, funcţionari şi oameni de afaceri care şi-au asigurat viitorul lor şi pe al nepoţilor din banii astfel deturnaţi?”